Sediu secundar/Punct de lucru al societatilor comerciale!

MFP 3 per 2009Acest articol a aparut in revista Finante Publice si Contabilitate” din decembrie 2009.

Orice agent economic, indiferent de forma juridica in care este constituit, are nevoie de unul sau mai multe spatii pentru desfasurarea activitatii sale, care poate fi: “sediu social”, “sediu permanent” sau “sediu secundar”. In cele ce urmeaza sunt prezentate aceste notiuni, asa cum sunt definite in legislatia noastra, precum si obligatiile pe care le au contribuabilii, ce detin astfel de sedii.

Ce este un sediu secundar?

Sediul social este spatiul unde un agent economic, persoana fizica sau juridica, rezidenta isi desfasoara activitatea. In cazul unei persoane juridice rezidente, sediul social trebuie mentionat in Actul Constitutiv al societatii si se de¬clara la Oficiul National al Registrului Comertului in a carui raza teritoriala isi va avea sediul societatea, la infiintarea acesteia. Acesta se poate modifica ori de cate ori se doreste acest lucru, iar modificarea se face prin cerere de mentiuni, care se depune la Oficiul National al Registrului Comertului. In cazul unei persoane fizice autorizate ce desfasoara activitati comerciale (PFA), sediul social sau sediul profesional, cum este numit de catre legiuitor in actul normativ, trebuie declarat prin cererea de inregistrare in Registrul Comertului si de au¬torizare a functionarii si se depune la Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul din judetul in care so¬licitantul isi stabileste sediul. Sediu secundar sau punctul de lucru , asa cum se numea in vechea legislatie, este un spatiu unde un agent eco¬nomic isi desfasoara activitatea in afara sediului social. Prin sediu secundar se intelege o sucursala, agentie, reprezentanta sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, inclusiv celor de tipul sediului permanent.

Sediul permanent este un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent. Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursala, birou, fabrica, magazin, atelier, precum si o mina, un put de titei sau gaze, o cariera sau alte locuri de extractie a resurselor naturale, un santier de constructii, un proiect de constructie, ansamblu sau montaj sau activitati de supervizare legate de acestea, numai daca santierul, proiectul sau activitatile dureaza mai mult de 6 luni. Un sediu permanent nu presupune urmatoarele:
– folosirea unei instalatii numai in scopul depozitarii sau al expunerii produselor ori bunurilor ce apartin nerezidentului;
– mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai in scopul de a fi depozitate sau expuse;
– mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai in scopul de a fi procesate de ca¬tre o alta persoana;
– vanzarea de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident, care au fost expuse in cadrul unor expozitii sau tar¬guri fara caracter permanent ori ocazionale, daca produsele ori bunurile sunt vandute nu mai tarziu de o luna dupa inche¬ierea targului sau a expozitiei;
– pastrarea unui loc fix de activitate numai in scopul achizitionarii de produse sau bunuri ori culegerii de informatii pentru un nerezident;
– pastrarea unui loc fix de activitate numai in scopul desfasurarii de activitati cu caracter pregatitor sau auxiliar de catre un nerezident;

Sucursalele, precum si toate celalalte sedii secundare, respectiv agentii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii trebuie declarate inainte de inceperea activitatii, astfel:
 Sucursalele, fiind dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale, se inregistreaza, ina¬inte de inceperea activitatii lor, in Registrul Comertului din judetul in care vor functiona. Daca sucursala este deschisa intr-o localitate din acelasi judet sau in aceeasi localitate cu societatea, ea se va inregistra in acelasi registru al comer¬tului, insa distinct, ca inregistrare separata.
 Celelalte sedii secundare – agentii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii se mentioneaza numai in cadrul inmatricularii societatii in registrul comertu¬lui de la sediul principal.
In afara sucursalelor si a celorlalte sedii secundare, agentii economici pot infiinta si filiale. Filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica si se infiinteaza in una dintre formele de societate enumerate la art. 2 din Legea nr. 31/16.11.1990 privind societatile comerciale si in conditiile prevazute pentru acea forma. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate in care s-au constituit.

Contribuabilii au obligatia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile, infiintarea de sedii secundare, iar cei care au domiciliul fiscal in Romania au obligatia de a declara in termen de 30 de zile si infiintarea de filiale si sedii secundare in strainatate.Persoanele fizice ce desfasoara activitati comerciale au obligatia sa depuna declaratia de inregistrare fiscala, primind in acest sens un cod de indentificare fiscala, care poate fi:
– pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
– pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
– pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

De asemenea, orice persoana subiect al unui raport juridic fiscal, inclusiv operatorul economic, institutia publica si institutia publica locala, care are organizata o entitate, cu sau fara personalitate juridica, la alta adresa decat sediul social al subiectului respectiv, cu minimum 5 persoane care realizeaza venituri din salarii, are obligatia sa solicite inregistrarea fiscala a entitatii respective, ca platitoare de salarii si de venituri asimilate salariilor, la organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in a carui raza teritoriala se afla adresa unde se desfasoara efectiv activitatea acelei entitati. Solicitarea se face in termen de 30 de zile de la data infiintarii, pentru entitatile nou-infiintate. Organul fiscal are obligatia ca, in termen de 5 zile de la inregistrarea fiscala, sa transmita o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala primarului unitatii administrativ-teritoriale/sectorului/ municipiului Bucuresti in a carei/carui raza teritoriala isi desfasoara efectiv activitatea entitatea respectiva. Platitorii de salarii si de venituri asimilate salariilor au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea astfel incat aceasta sa reflecte impozitul aferent veniturilor fiecarei luni, calculat, retinut si virat, pe fiecare entitate care-si desfasoara activitatea la alta adresa decat sediul social.
Declararea sediilor secundare se face prin completarea formularului “Declaratia de inregistrare fiscala/Declaratia de mentiuni pentru sediile secundare (060)”, primita gratuit de la sediul Directiilor Generale ale Finantelor Publice unde se desfasoara activitatea sediului secundar respectiv si va fi insotita de urmatoarele documente:
– certificatul constatator al punctului de lucru eliberat de Oficiul Registrul Comertului;
– incheierea si mentiunea de la Oficiul Registrul Comertului privind deschiderea punctului de lucru;
– dovada detinerii legale a spatiului unde se deruleaza activitatea punctului de lucru (contract de inchiriere, con¬tract de vanzare-cumparare, contract de comodat etc.).

Sanctiuni cu privire la sediu secundar!

In cazul nerespectarii reglementarilor cu privire la declararea si inregistrarea sediilor secundare, contribuabilii pot fi sanctionati contraventional sau penal, astfel:

1. In ceea ce priveste societatea comerciala care detine o sucursala sau un alt sediu secundar, aceasta poate fi sanctionata in baza Legii 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, care prevede urmatoarele: “Art. 1. – Constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savarsit, urmatoarele etape: a) efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege;”. Conditiile stabilite de lege se refera la obtinerea autorizatiilor de functionare pentru fiecare din spatiile unde societatea isi desfasoara activitatea, fie ca este vorba de sediu social, sau de orice alt sediu secundar, precum si declararea acestora la Registrul Comertului si la Administratiile Financiare, dupa caz. Pentru nerespectarea acestor cerinte legale, o societate comerciala poate fi sanctionata cu amenda cuprinsa intre 6.000 lei si 20.000 lei, iar ca sanctiune complementara, confiscarea mar¬furilor sau produselor care au fost gasite la sediul secundar nedeclarat, precum si sumele de bani si lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiei, contravaloarea lor facandu-se venit la bugetul administratiei publice centrale.

2. In ceea ce priveste societatea comerciala care detine o entitate, cu sau fara personalitate juridica, la alta adresa decat sediul social al acesteia cu minimum 5 persoane care realizeaza venituri din salarii aceasta poate fi sanctionata, in cazul nedeclararii sediilor secundare la Administratia Financiara unde se afla acea entitate, cu amenda contraventionala cuprinsa intre 3.000 lei si 5.000 lei.

Faptele de comert prevazute in Codul Comercial, la care am facut referire mai sus, sunt urmatoarele:
 Cumparaturile de producte sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde, de obligatiuni ale Statului sau alte titluri de credit circuland in comert.
 Vanzarile de produse, vanzarile si inchirierile de marfuri, in natura sau lucrate, si vanzarile de obligatiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circuland in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere.
 Contractele de report asupra obligatiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circuland in comert.
 Cumpararile si vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale.
 Orice intreprinderi de furniture.
 Intreprinderile de spectacole publice.
 Intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri.
 Intreprinderile de constructii.
 Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie.
 Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde.
 Operatiunile de banca si schimb.
 Operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale.
 Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat.
 Cambiile si ordinele in producte sau marfuri.
 Constructiunea, cumpararea, vanzarea si revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioara si exte-rioara si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas.
 Expeditiunile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatiune.
 Asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii.
 Asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei.
 Depozitele pentru cauza de comert.
 Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asu¬pra scrisurilor de gaj, liberate de ele.

Referitor la faptele de comert prevazute in codul Comercial si prezentate mai sus, consider ca legiuitorul a facut doar o enumerare a principalelor activitati comerciale si acte de comert intalnite in activitatea practica. Lista faptelor de comert enumerate mai sus, poate fi completata si cu alte activitati care pot intruni caracteristicile faptelor de comert recunoscute de lege. Fapte de comert pot fi considerate toate actele juridice sau/si operatiunile economice prin care se realizeaza producerea de bunuri sau prestarea de servicii, dar si o intermediere in procesul vanzarii-cumpararii de marfuri si servicii, cu scopul de a se obtine un profit. Cei care realizeaza fapte sau acte de comert poti fi “comercianti” – daca activitatea prin care se realizeaza faptele de comert are un caracter profesional (sau continuitate) sau “necomercianti” – daca activitatea acestora prin care se realizeaza faptele de comert are un caracter intamplator, accidental.
Concluzionand, putem afirma faptul ca, orice spatiu apartinand unui comerciant, persoana fizica sau juridica, in care se desfasoara o activitate ce poate fi considerata fapta de comert si care este diferit de sediul social declarat al acesteia, este considerat sediu secundar si trebuie declarat la Oficiul National al Registrului Comertului si la Administratia Financiara, pe raza careia acesta se afla.
Prin nedeclararea sediilor secundare la Oficiul National al Registrului Comertului si/sau la Administratia Financiara, comerciantul persoana fizica sau administratorul comerciantului persoana juridica poate fi tras la raspundere penal, fapta sa putand fi considerata evaziune fiscala in conformitate cu prevederile Legii nr. 241/15 iulie 2005: “Art. 9. – (1) Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;”.

Sediu secundar sau punct de lucru!

You May Also Like