Începând cu anii 1970 când termenul de ”informalitate” a pătruns în teoria economică desemnând tot ceea ce nu este supus reglementărilor legale ale unui stat și până azi, conceptul de informalitate a evoluat de la ”simple activități de comerț desfășurate de populația săracă din economiile în curs de dezvoltare” și până la conceptul de ”ocuparea informală”, abordat prin prisma locurilor de muncă sau a lucrătorilor și cel de ”ocupare în sectorul informal”, abordat prin prisma angajatorului. Segmentarea pieței forței de muncă în formal și informal este o caracteristică specifică oricărei piețe a muncii, indiferent că vorbim de o piața a muncii dintr-o economie dezvoltată sau una dintr-o economie în curs de dezvoltare, cu diferența că motivația ce împinge indivizii către informalitate este diferită, respectiv instinctul de supraviețuire în economia în curs de dezvoltare și ”spiritele animale”, de care vorbea însuși Keynes, în economiile dezvoltate. Read the remainder of this entry »
Views – 2971
