Legea responsabilitatii fiscal bugetare – un pas catre asigurarea stabilitatii macroeconomice

MFP 2010Acest articol a fost publicat in revista Finante Publice si Fiscalitate” din mai 2010.

  In data de 20 aprilie 2010 a fost publicata in M.O. nr. 252 Legea nr. 69/16.04.2010 privind responsabilitatea fiscal – bugetara. Aceasta lege vine ca o completare a Legii nr. 500/11.07.2002 privind finantele publice si a Legii nr. 273/29.06.2006 privind finantele publice locale.

 

Legea responsabilitatii fiscale este necesara pentru eliminarea dezechilibrelor fiscale si bugetare din ultimii ani, cand deficitul bugetar a crescut substantial, de la 1% din PIB in anul 2005 la 7,2% din PIB in anul 2009, reprezentand 36,4 mld. lei. Totusi, deficitul bugetar in anul 2009 a fost sub tinta stabilita de Fondul Monetar International, respectiv 7,3% din PIB.

Pentru acoperirea deficitului bugetar, tara noastra s-a imprumutat atat pe piata externa, prin semnarea unui acord stand – by cu Fondul Monetar International, dar si cu alte institutii financiare internationale cat si pe piata interna, prin emiterea unor certificate de trezorerie, obligatiuni de stat sau eurobonduri. Astfel, la finalul lunii februarie 2010, datoria publica a Romaniei se situa la 155.027 mld lei, reprezentand aproximativ 29% din PIB. Din totalul datoriei publice, cea mai mare parte a fost contractata prin: imprumuturi de stat (39,77% PIB), certificate de trezorerie (18,05% PIB), obligatiuni de stat (17,19% PIB), eurobonduri (6,11% PIB), leasing financiar (0,06% PIB), iar diferenta (18,81% PIB) a fost contractata din disponibilitatile Trezoreriei.

De asemenea, legea responsabilitatii fiscal bugetara este necesara si pentru a fi in concordanta cu angajamentul pe care Romania l-a incheiat cu Comisia Europeana, Fondul Monetar International si Banca Mondiala. In ultimii ani, s-a constatat ca, la previziunea bugetului de stat pe anul urmator, guvernantii au luat in calcul venituri bugetare mai mari decat cele incasate efectiv, ceea ce a dus la multiple rectificari bugetare pe parcursul aceluiasi an. Aceasta lege aduce cateva noutati importante in ceea ce priveste elaborarea bugetului general consolidat, respectiv:

– interzice promovarea de catre Guvern, cu mai putin de 6 luni inainte de expirarea mandatului, a unor acte normative care pot conduce la cresterea cheltuielilor de personal sau a pensiilor in sectorul bugetar;
– nu mai pot fi aprobate, intr-un an bugetar, mai mult de doua rectificari bugetare, iar acestea nu vor putea fi promovate decat in semestrul al doilea al fiecarui an, in care acestea se opereaza;
– Guvernul este obligat sa publice, cu cel putin 2 luni, inaintea organizarii alegerilor parlamentare, un raport privind situatia economica si bugetara;

– se infiinteaza Consiliul Fiscal – o autoritate independenta, compusa din 5 membri cu experienta in domeniul politicilor macroeconomice, care va sprijini activitatea Guvernului si a Parlamentului in cadrul procesului de elaborare si derulare a politicilor fiscal-bugetare. Consiliul Fiscal va fi format din cinci membri provenind de la: Banca Nationala a Romaniei, Academia Romana, Academia de Studii Economice, Institutul Bancar Roman si Asociatia Romana a Bancilor. Conditia de a face parte din acest Consiliu este, pe langa performantele profesionale, aceea de a nu fi fost parlamentar.
– presedintii partidelor publice pot solicita premierului sau Consiliului Fiscal, cu 2 luni inaintea alegerilor generale, calcularea impactului financiar al politicilor propuse si anuntate public;
– strategia fiscal-bugetara va fi elaborata pe o perioada de 3 ani, pentru a da posibilitatea Guvernului sa asigure sustenabilitatea politicii fiscal-bugetare pe termen mediu si lung, iar aceasta nu se poate realiza decat prin construirea unui buget multianual. Astfel, pana la data de 30 mai a fiecarui an, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, Guvernul va aproba strategia fiscal-bugetara ce va contine cadrul macroeconomic care sta la baza politicii fiscal-bugetare, cadrul fiscal-bugetar cu prognozele bugetare si politica fiscal-bugetara, cadrul de cheltuieli pe termen mediu si o declaratie de raspundere, pe care o va prezenta Parlamentului.

Cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetara nu va putea fi modificat dupa aprobarea strategiei fiscal-bugetare, decat in urmatoarele conditii:
– modificarea sferei de cuprindere a bugetului general consolidat, caz in care trebuie explicate motivele care au stat la baza acestei modificari;
– inrautatirea semnificativa a prognozei indicatorilor macroeconomici si a celorlalte ipoteze care au fost utilizate la elaborarea strategiei fiscal-bugetare;
– schimbarea Guvernului, caz in care, la inceperea mandatului unui nou Guvern, acesta va face public daca prin programul sau de guvernare se incadreaza in ultima strategie fiscal-bugetara aprobata de catre Parlament sau, in caz contrar, Ministerul Finantelor Publice va elabora proiectul unei noi strategii fiscal-bugetare.
Pentru elaborarea bugetului anual, fiecare ordonator principal de credite va depune o propunere de cheltuieli bugetare care va fi in concordanta cu strategia fiscal-bugetara si cu metodologia pentru elaborarea proiectului anual de buget, ce includ plafoanele de cheltuieli si numarul de personal, emise de Ministerul Finantelor Publice. Acesta va avea autoritatea de a respinge toate propunerile de buget ce includ propunerile de cheltuieli prezentate de ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale in cursul procesului bugetar anual, daca acestea nu sunt in concordanta cu strategia fiscal-bugetara si cu metodologia pentru elaborarea proiectului anual de buget, si in cazul in care ordonatorii de credite nu aliniaza propunerea lor de buget in intervalul de timp specificat de Ministerul Finantelor Publice, acesta este abilitat, dupa negocieri, sub medierea primului-ministru, sa ajusteze unilateral propunerea de buget, spre a fi inclusa in bugetul anual.

Guvernul are obligatia de a prezenta Parlamentului un buget anual care sa respecte principiile responsabilitatii fiscale si strategia fiscal-bugetara, iar primul-ministru si ministrul finantelor publice vor semna o declaratie ce atesta aceasta conformitate, declaratie care va fi prezentata Parlamentului impreuna cu bugetul anual si care va fi vizata de Consiliul Fiscal. In eventualitatea in care Guvernul nu poate respecta strategia fiscal-bugetara si principiile responsabilitatii fiscale, primul-ministru si ministrul finantelor publice vor mentiona in declaratie abaterile, precum si masurile si termenele pana la care Guvernul va asigura conformitatea cu principiile responsabilitatii fiscale, cu regulile fiscale si cu strategia fiscal-bugetara.

Acestea sunt, dupa opinia noastra, principalele noutati aduse de legea responsabilitatii fiscale. Din cuprinsul acestei legi lipsesc, insa, reglementari cu privire la cheltuielile publice. Legea nu face nici o precizare cu privire la modul de operare a cheltuielilor bugetare, respectiv la modul in care Guvernul distribuie banii publici. Singurele mentiuni referitoare la cheltuielile publice sunt cele cu privire la cheltuielile de personal. Acestea nu vor mai putea fi majorate pe parcursul unui an bugetar cu ocazia rectificarilor bugetare, iar Guvernul nu va mai putea promova acte normative ce duc la cresterea cheltuielilor de personal cu mai putin de 6 luni inainte de expirarea mandatului.De asemenea, Legea responsabilitatii fiscal-bugetara nu sanctioneaza toate faptele prin care se incalca prevederile acestei legi, ci doar o parte din acestea, iar sanctiunile aplicate nu sunt suficient de severe.

Desi legea responsabilitatii fiscal-bugetara nu contine cateva precizari care, din punctul nostru de vedere, ar fi fost necesare, respectiv sanctiuni cu privire la incalcarea legii si mentiuni cu privire la utilizarea banilor publici, putem afirma ca aceasta lege va ajuta mediul de afaceri, deoarece va permite firmelor sa realizeze o strategie pe termen mediu, prin estimarea bugetului de venituri si cheltuieli pe o perioada de 3 ani. Aceasta lege poate aduce mai multa stabilitate mediului economic, atat timp cat are la baza principiul bunei guvernari, potrivit caruia guvernantii care vor gresi vor raspunde atat politic, cat si juridic, pentru eventualele prejudicii create bugetelor de stat.

 

Cristian Marinescu

 

Views – 716